Sprijin psihologic pentru un copil în timpul războiului - Dopomoha
O soluție Commit Global. Află mai multe

Accesează ultimele două soluții proiectate în sprijinul refugiaților: Ce zice legea locul în care cetățenii să-și înțeleagă mai bine drepturile și obligațiile & PTSD Help - asistentul tău gratuit pentru gestionarea Tulburării de stres posttraumatic (PTSD).

Sprijin psihologic pentru copii

Războiul este un factor de stres nu doar pentru adulți, care înțeleg totul, dar și pentru copii. Percepția pericolului, anxietatea, perturbarea normalității, schimbările permanente și deplasările – toate acestea pot speria copilul, îl pot deruta și îi pot provoca tulburări. Principala idee de reținut: dacă părinții sunt aproape și sănătoși, aceștia pot să asigure confortul psihic al copilului. Această secțiune cuprinde sfaturi cu privire la sprijinul psihologic necesar copilului dvs

  • Îmbrățișările, explicațiile, interacțiunile – acestea sunt principalele modalități prin care vă puteți sprijini copilul. Țineți minte regula de bază: părinți calmi înseamnă copii calmi.

  • Nu uitați să aveți grijă de dvs. – somnul, alimentația și comunicarea sunt importante.

  • Dacă plângeți și copilul vă vede, nu trebuie să spuneți că v-a intrat ceva în ochi. Trebuie să îi explicați copilului comportamentul dvs., conform vârstei acestuia. Spuneți-i: „Sunt tristă. Mama are nevoie să fie puțin tristă acum. Dacă vrei, poți să mă îmbrățișezi. Dacă nu, du-te la joacă”. Copilul trebuie să înțeleagă că mama și tata au sentimente și că acest lucru este normal.

5 sugestii: cum ajutăm copilul să se simtă mai protejat într-o situație de urgență:

  • Continuați să înconjurați copilul cu dragoste și grijă.

  • Copiii mici se simt ocrotiți și percep dragostea părinților prin contact tactil, atunci când îi îmbrățișați, când citiți împreună sau când le cântați la culcare.

  • Respectați pe cât posibil rutina zilnică.

  • Dacă copilul nu ascultă, amintiți-vă că aceasta este o formă prin care copilul încearcă să exprime sentimente pe care nu le poate exprima altfel; încercați să nu vă manifestați iritarea.

  • De asemenea, nu uitați să vă îngrijiți de propria sănătatea fizică și mintală. Nu vă puteți ajuta copiii dacă nu sunteți într-o stare bună.

Sfaturi pentru părinți

În condiții de stres, este foarte dificil să oferiți atenție nevoilor copilului. Așadar, încercați să păstrați cel mai bun echilibru posibil, pentru a vă sprijini copilul. Iată câteva sugestii pentru părinți:

  • Gândiți-vă la viitor, nu la trecut. Vizați, faceți planuri, discutați cu oameni care contează despre ce veți face imediat după revenirea păcii. Astfel de gânduri și conversații sunt surse de inspirație și stabilitate.

  • Eliminați vinovăția. Nu vă învinuiți pentru ce s-a întâmplat sau că ați făcut ceva greșit. Ați făcut tot ce puteați face în condițiile date. Punct.

  • Încercați să mâncați și să dormiți. Dacă aveți alimente, mâncați normal, nu renunțați pentru a hrăni copilul. Încercați să dormiți când este posibil. Starea dvs. psihică este garanția siguranței copilului dvs.

  • Cereți ajutor. Dacă aveți nevoie de sprijin, cereți. Nu este rușinos să cereți ajutor.

  • Vorbiți despre sentimentele dvs. Comunicați cu oameni importanți pentru dvs. Vorbiți despre emoțiile și trăirile dvs. Sunați-vă familia. Un simplu „Ce mai faci?” este motivant pentru dvs. și pentru persoana cu care discutați.

Cum pot părinții să își sprijine copiii?

1. Faceți cu copilul un plan de acțiune. Stabiliți mai multe trasee până la adăpost, stabiliți împreună ordinea acțiunilor pe care trebuie să le întreprindă. Folosiți propoziții scurte și clare.

Desenați harta adăpostului, indicați ce se găsește în adăpost, ce se află unde, cum funcționează, unde sunt intrarea și ieșirea, unde este locul dvs., unde vor fi rudele, dacă este cazul (desenați și scrieți – copiii percep mai bine reprezentările vizuale).

2. Observați starea copilului și reacționați la necesitățile sale. Adresați copilului întrebări deschise. Urmăriți reacția emoțională și nivelul de activitate ale copilului. Este important ca acesta să vorbească, să pună întrebări și să își manifeste starea emoțională.

Dacă intră într-o stare de stupoare, este important să readuceți copilul la capacitatea de răspuns verbal și activitate. Puneți trei întrebări și așteptați răspunsurile. Exemplu:

- Te cheamă Natalia, nu-i așa?

- Ești în picioare acum, nu-i așa?

- Porți o bluză roșie, nu-i așa?

De asemenea, puteți să-i masați vârfurile degetelor sau lobii urechilor, puteți să-i propuneți un joc sau să-i dați o sarcină care implică acțiune (adu, servește, fă). Totodată, puteți să-i dați să bea apă sau ceai să bea, ceva de mâncare și îl puteți îmbrățișa.

Reacționați la nevoile copilului, îndepliniți-le dacă se poate – copilul și va recăpăta astfel sentimentul de siguranță.

3. Verbalizați-vă și manifestați-vă emoțiile. Dacă copilul dvs. este îngrijorat sau supărat cu privire la ce se întâmplă în jurul lui, cuvintele „nu-i face griji” sau „nu trebuie să fii supărat” nu vor liniști copilul.

Spuneți „Înțeleg/văd că ești speriat/supărat”. Copilul va înțelege că nu este singur în situația pe care o resimte.

Ca mesaje de sprijin, nu faceți promisiuni care nu depind de dvs.: „totul va fi bine”, „n-o să se întâmple nimic”, ci spuneți „orice s-ar întâmpla, cel mai important lucru este că ne avem unii pe ceilalți”.

Dacă copiii se joacă de-a războiul sau îl desenează, nu le interziceți. Emoțiile se pun în scenă, se exprimă vocal, se desenează. Astfel, copiii vor face mai bine față emoțiilor și vor avea niveluri mai reduse ale anxietății și stresului.

4. Îmbrățișați bebelușul. Contactul fizic ajută la reducerea stresului și la calmarea copilului. Învățați copilul să se calmeze singur cu unul dintre aceste exerciții:

- „Îmbrățișări de fluture” – copilul își cuprinde umerii cu ambele brațe și se bate pe spate.

- „Coconul” – copilul își îmbrățișează umărul cu brațul drept și abdomenul cu brațul stâng.

Este important să monitorizați respirația copilului și să vedeți dacă nu cumva își ține respirația. Refacerea respirației stabile ajută la ieșirea din starea de stupoare și la reducerea stresului. Încercați acest exercițiu: inspirați pe nas și expirați încet pe gură; puteți pronunța litera „A” sau „O” când expirați de câteva ori din abdomen. Refacerea respirației stabile și reluarea activității fizice vor ajuta la reducerea efectelor stresului asupra corpului.

5. Respectați cât se poate o rutină. În vremuri de incertitudine, este important să recreați secvența zilei – veți avea sentimentul controlului asupra propriei vieți. De dimineață până seara, îndoiți degetele, vorbiți și reproduceți evenimentele zilei.

6. Aveți grijă de dvs. Vă veți ajuta mai bine copilul dacă vă îngrijiți. Copilul vede cum reacționați la vești și vă copiază comportamentul. De aceea, copilul trebuie să înțeleagă că sunteți calm și aveți un plan de acțiune. Dacă sunteți îngrijorată sau supărată, rezervați-vă timp doar pentru dumneavoastră; dacă se poate, vorbiți cu prietenii și cu familia. Este important să auziți vocile celorlalți – veți dobândi un sentiment de conexiune cu ceilalți și cu lumea.

Pentru mai multe informații despre cum vă puteți sprijini copilul puteți verifica resursele de mai jos: 

https://www.unicef.org/romania/ro/documents/cum-s%C4%83-v%C4%83-sprijini%C8%9Bi-copilul-%C3%AEn-situa%C8%9Bii-de-conflict-%C8%99i-criz%C4%83

https://www.unicef.org/romania/ro/documents/simptomele-traumei-psihologice-la-copii

https://www.unicef.org/romania/ro/documents/cum-s%C4%83-%C8%9Bi-sus%C8%9Bii-copilul-%C3%AEn-situa%C8%9Bii-de-criz%C4%83